Fascii musculare si meridiane

(din cartea Meridiane miofasciale pentru terapeuti – Thomas V. Myers)

Studiul fasciei musculare a evoluat destul de singuratic in cadrul anatomiei noastre de tip vestic. Relatia stransa dintre meridianca traseu energetic si fascia musculara este inevitabila mai ales in urma cercetarilor moderne asupra acupuncturii si efectelor ei.

Teoria de baza a acestor studii este una simpla: orice altceva fac muschii luati individual, influenteaza  reteaua de fascii din corp. Aceste fascii si linii urmeaza urzeala „tesaturii” tesuturilor care raspund de conectivititate, formand adevarate trasee asemanatoare unor meridiane in corp.

Stabilitate, tensiune, fixare, elasticitate si – mai ales – compensare posturala sunt toate distribuite via aceste linii fasciale.

In aceste studii s-a plecat de la analiza standard care ar putea fi definita drept „teoria izolata asupra muschilor”. Aproape fiecare text prezinta functia muschilor izoland un muschi de schelet, separat de conexiunile lui de sus si de jos, curatat de conexiunile lui neurologice si vasculare si despartit de structurile adiacente din zona in care se afla. Aceasta omniprezenta prezentare defineste muschiul doar prin ce se petrece la punctele de insertie proximal si distal. Teoria mult acceptata este ca muschii sunt atasati de la os la os si ca singura lor functie este sa apropie cele doua extremitati laolalta sau sa reziste unor eforturi de a le indeparta. Foarte ocazional rolul fasciei musculare asupra vecinilor este detaliat. Conexiunile longitudinale dintre muschi si fascie sau functionarea lor nu este luat in discutie.

Aceasta prezentare care este omniprezent intalnita in anatomie la ora actuala la nivel mondial  (impreuna cu convingerea naiva si limitativa precum complexitatea miscarii si stabilitatii corpului uman poate fi derivata insumand actiunea acestor muschi individuali) lasa generatia actuala de terapeuti putin in ceata si nu le permite sa gandeasca in alt mod.

Aceasta modalitate de a vedea si defini muschii, este un simplu act de disectie, muschii individuali fiind separati de fasciile inconjuratoare. Aceasta nu inseamna insa ca este si modul prin care corpul nostru „gandeste miscarea” sau este biologic asamblat.

Odata ce aceste pattern-uri ale fasciilor musculare sunt recunoscute ele pot fi cu usurinta aplicate in tratamente terapeutice. Modalitatea comuna de a defini actiunea musculara este de a izola muschiul de schelet si a determina ce se petrece daca cele doua extremitati sunt apropiate. Este un exercitiu foarte util, dar cu greu definitoriu, pentru ca nu tine cont de efectul pe care muschiul il are asupra vecinilor sai prin strangerea fasciilor si prin presiunea asupra lor.

Ce este de fapt fascia?

Fascia este un tesut conectiv puternic caruia ii sunt atribuite un numar de functii, incluzand acoperirea si izolarea muschilor corpului, furnizand suport structural si protectie. Fascia este produsa de mezenchim, un tesut conectiv care se dezvolta in embrion inainte ca sa se diferentieze in numeroasele structuri ale corpului. Mezenchimul formeaza de asemeni fundatia oaselor, cartilagiile si importante componente ale sistemelor circulator si limfatic. Fascia este o importanta parte a corpului, are trei straturi, incepand de la fascia superficiala imediat de sub piele si sfarsind cu fascia de profunzime.
Fascia este subtire, dar foarte fibroasa si puternica. Oricine care a indepartat pielea de pe un piept de pui sau a transat o bucata de carne a putut vedea cum arata fascia, acele „felii” subtiri de tesut dintre piele si muschi. Fascia se formeaza direct sub piele si serveste ca un strat puternic de tesut conectiv intre piele si muschii de dedesubt.
Stratul de suprafata de fascii este fascia superficiala, care poate fi amestecata uneori cu diferite cantitati de grasime, depinzand de locul din corp unde se afla. Craniul si mainile prezinta un numar crescut de fascii superficiale care conecteaza pielea de tesuturile si oasele de sub ea. Pe scalp fascia superficiala este puternica dar flexibila, tinand pielea ferm ancorata in timp ce permite miscarea libera.
Sub fascia superficiala se afla fascia profunda, un strat mult mai dens si puternic de fascii. Fascia superficiala acopera muschii in tesut conectiv complex care ajuta sa tina muschii izolati si protejati. Ocazional aceasta fascia poate crea noduri puternice sau are rol de adeziune, care pot crea ca niste puncte declansatoare de durere. O varietate de tratamente incluzand detensionarea myofasciala si intinderi sunt utilizate pentru a remedia aceasta problema si pot fi foarte extrem de dureroase. Daca un pacient este diagnosticat ca avand sindrom myofascial dureros este util sa stim ca in termeni myofasciali inseamna „fascia prinsa de muschi”, si aceste conditii nu implica neaparat fascia superficiala sau profunda.

 

Meridianul Vezica Urinara

Meridianul Stomac

Meridianul Vezica Biliara

Meridianul Pericard

Meridianul Plaman

Meridianul Intestin Subtire