jing esentaExistă trei forme fundamentale de jing produse în interiorul corpului.

Prima este esenţa sangvină, ce include totalitatea diferitelor elemente vitale transportate în fluxul sangvin, cum ar fi globulele roşii şi albe şi elementele nutritive absorbite din mâncarea digerată în intestinul subţire.

A doua este esenţa hormonală care are două manifestări: esenţa vieţii şi esenţa spermei. Esenţa vieţii conţine toţi hormonii vitali secretaţi de diferite glande din întregul sistem endocrin al corpului şi care au rolul de regulatori principali ai creşterii, metabolismului, sexualităţii, imunităţii, îmbătrânirii şi aşa mai departe. Esenţa spermei se referă la spermă şi la hormonii masculini asociaţi la bărbaţi, la ovule şi la hormonii feminini asociaţi la femei.

A treia formă de esenţă este alcătuită din fluidele grele, cum ar fi limfa şi lubrifianţii din jurul încheieturilor şi al altor ţesuturi conjunctive (fluid sinovial), şi din lacrimi, sudoare şi urină. Acestea din urmă sunt implicate, în principal, in excreţia produselor reziduale şi disiparea energiei stagnante. Aceste trei forme de esenţă împreună cu qi~ul sunt numite cele „Patru Umori Corporale Vitale”.

Esenţa şi energia se află într-o relaţie strânsă: Qi este generalul sângelui; dacă qi se deplasează, se deplasează şi sângele”. Din moment ce sângele urmează respiraţia, este logic faptul că respiraţia corectă controlează şi intensifică circulaţia, iar acesta e, de fapt, un obiectiv fundamental al exerciţiilor taoiste de respiraţie.

Deşi jing este asociat în general cu fluidele sexuale, el nu consistă doar din aceste fluide, însa este substratul necesar pentru formarea lor. Se considera în general că stă în rinichi, de aceea intărirea rinichilor este un exercitiu de bază în practica qigong. Pentru refacerea lui Jing se recomandă ca regula de bază un program de somn regulat, între orele 22 – 06.

Termenul înseamnă de fapt „esenţă” – este materia primordială a vieţii. Mulţi cred că ni se dă o cantitate fixă de jing pentru toată viaţa şi că, dacă o folosim pe toată, ne părăseşte norocul. La bărbaţi, jing se afla in forma nerafinată în spermă şi este depozitată în testicule. Într-o formă mai rafinată, jing circulă prin măduva osoasă a corpului şi este stocată in rinichi.” Ca urmare, păstrarea esenţei era de o importanţă crucială; aceasta este abordarea care a dus la teoriile de ejaculare controlata şi reţinere a spermei, care au devenit reprezentative pentru Taoism în literatura occidentală populară. Unii învăţători spuneau că Jing are o tendinţă naturală de a ieşi în afara corpului. Ca urmare, ei interziceau actul sexual vreme de o mie de zile în şir în timpul antrenamentului, pentru ca jing să se poată „acumula” şi să însufleţească centrii energetici ai corpului. Alţii permiteau un minim de eliberare sexuala; filosoful Sun Szuemo recomandă următorul program: „Pentru bărbaţii la douăzeci de ani, o ejaculare la patru zile; la treizeci de ani, una la opt zile; la patruzeci de ani, una la şaisprezece zile; la cincizeci de ani, una la douăzeci şi una de zile. De la vârsta de şaizeci de ani în sus, emisia trebuie evitată în general, deşi un bărbat de şaizeci de ani, care este încă robust, îşi poate permite o ejaculare pe lună.”

Asta este departe de stimularea sexuală exorbitantă, evidentă în societatea Occidentală. În Europa, abia dacă poti să mergi pe stradă fără să te gândeşti la sex; femei cu sânii mari ţâşnesc de pe coperţile revistelor la fiecare chioşc (unele goale, altele îmbrăcate sumar), pe când echivalenţii de sex masculin trag de fiare şi, din priviri, promit cititoarelor orgasme repetate şi nesfârsite. Cu greu poate fi considerat acest lucru drept natural; trebuie numai să ne uităm la lumea animalelor şi să ne dăm seama că încercarea de reproducere nu este un lucru pe tare un mamifer îl face în fiecare zi.”  Poate că această conservare naturală a jing-ului este cea care le permite celorlalte mamifere imensele lor capacităţi fizice.

 

Conform medicinei tradiţionale chineze, factori naturali de imunitate şi rezistenţă la boli se găsesc, în principal, în esenţa vitală a corpului. Aici vedem din nou un caz clar în care medicina chineză a luat-o înaintea medicinei occidentale cu mai bine de 2 000 de ani.

Chinezii citează „esenţa hormonală”, mai ales hormonii sexuali, ca fiind a treia sursă principală de factori imunitari.