postura caluluiFormele de qigong prin mişcare se practică de obicei în postura tradiţională a calului, care poate fi folosită şi pentru meditaţia prin nemişcare. Este postura cu care se începe practica Xing Sheng Zhuang şi se păstrează pe parcursul primei părţi a formei.
Este o poziţi efoarte stabilă pentru practică, având o bază solidă, dar flexibilă în picioare, un centru de greutate jos, situaat sub ombilic, care uşurează ajustarea şi menţinerea echilibrului direcţional, şi un turn al puterii care se ridică prin coloana vertebrală, pentru a uni energia Pământului din zona sacrală cu energia Cerului din zona capului.
Postura Calului este atât de importantă în artele marţiale chineze încât maeştrii le cereai elevilor să işi petreacă primul an practicând doar Pilonul Vertical în postura Calului, până când se puteau menţine stabili in aceasta poziţie timp de 2 sau 3 ore.
Indicaţia principală pentru o poziţie corectă în postura Calului este să vă menţineţi în aliniere perfectă vârful capului, câmpul elixirului inferior din abdomen, confluenţa Zin din perineu si punctul median dintre labele picioarelor, situat pe linia imaginara trasată între cele două puncte ale Izvoarelor Clocotitoare de pe tălpi.meridianul vas guvernor

Dacă privim postura Calului dintr-o parte, trebuie să existe o linie dreaptă care să pornească din creştetul capului,  să continue prin centrul corpului spre câmpul elixirului inferior si să coboare în continuare prin perineum spre punctul care se află între cele două puncte ale Izvoarelor Clocotitoare, din centrul taliplor.
Postura facilitează fluxul liber de energie dintre Cerul din cap si Pamântul din zona sacrală şi din picioare, deschide circulaţia energiei din meridianul Vas Guvernor, care se întinde de-a lungul coloanei din zona sacrală până la creierul mare, şi o atrage în circulaţia din toate cele opt canale ale Orbitei Macrocosmice.

Punctele de interes major pentru menţinerea posturii corecte în poziţia Calului sunt următoarele:

  • picioarele trebuie sa fie depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor, perfect paralele.Greutatea corpului ar trebui să se sprijine egal pe ambele picioare, centrul de greutate fiind pe centrul tălpilor, nici pe călcâie nici pe vârful degetelor, undeva la mijloc. Degetele de la picioare trebuie sa fie răsfirate, pentru un echilibru mai bun, şi puţin flexate în sus, pentru a se prinde de pământ, dar fără a tensiona picioarele.
  • genunchii nu sunt rigizi, ci relaxaţi şi puţin îndoiţi, astfel încât sarcina principală a corpului să se sprijine pe coapse, şi nu pe şolduri şi pe partea inferioară a spatelui. Menţinerea genunchilor relaxaţi facilitează de asemenea fluxul liber al sângelui şi al energiei între coapse şi gambe.
  • şoldurile trebuie să fie relaxate şi libere, permiţând greutaţii părţii superioare a corpului să se sprijine, în primul rând, pe coapse. Rotiţi uşor pelvisul pană când curbura coloanei în zona lombara se aliniază
  • se aliniază apoi zona toracică pornind dintr-un punct situat în dreptul vertebrei de mijloc toracice T 6 (sunt 12 vertebre toracice). Aliniem astfel toracelepe cât posibil facem dreaptă curbura spatelui pe acest segment. Pieptul nu trebuie să fie nici tensionat nici împins în afară pe durata practicii. Dacă şira spinării este dreaptă şi umerii sunt relaxaţi, pieptul va adopta poziţia corectă în mod natural. Prin rotirea uşoară a umerilor în faţă (fără a încovoia partea superioară a coloanei vertebrale), întregul torace se va relaxa, facilitând astfel respiraţia abdominală profundă.
  • umerii trebuie să fie liberi si relaxaţi, astfel încât braţele să atârne natural în jos pe parţi, pieptul să rămână relaxat, iar muşchii gâtului şi cei din partea superioară a spatelui să nu fie tensionaţi
  • coatele nu trebuie să fie blocate, pentru a permite braţelor să se balanseze liber pe părţi şi energiei să curgă liber în jos şi în sus de-a lungul meridianelor din braţe
  • mâinile trebuie să rămână complet relaxate în timpul practicii, degetele fiind puţin strânse şi palmele făcute căuş.Mâinile sunt steagurile energiei afirmă un vechi proverb chinez, ceea ce înseamnă că ele reacţionează chiar şi la cea mai uşoară adiere de Qi. Punctele lao-gong din centrul palmelor reprezintă cei mai puternici transmiţători ai energiei în întregul corp, dar orice tensiune la nivelul braţelor are tendinţa de a limita conductivitatea lor
  • se aliniază vertebrele cervicale, acest lucru se face mai simplu trăgând barbia uşor spre interior, incercăm să simţim alinierea segmentului cervical cît mai bine. Gâtul rămâne aliniat cu şira spinării şi întins în sus prin împingerea uşoară a bărbiei. Încercaţi să menţineţi relaxaţi muşchii gâtului, atât la interior cât şi la exterior. Orice tensiune le nivelul gâtului are tendinţa de a bloca fluxul liber al energiei spre cap.
  • capul se ţine drept, ca şi cum ar atârna de o sfoară.
  • ochii se ţin de obicei întredeschişi, pleoapele şi globii oculari trebuie să rămână într-o stare de relaxare completă, iar ochii nu trebuie concentraţi asupra nici unui obiect în mod deosebit. Menţineţi privirea doar în depărtare, nefocalizată
  • gura este relaxată, fără nici un fel de tensiune la nivelu lmaxilarului sau al buzelor
  • limba este relaxată, vârful limbii atingând uşor cerul gurii în spatele dinţilor de sus. Această poziţie formează o punte pentru ca energia să treacă din meridianul vas Guvernor în Vas Concepţie. Ridicarea limbii spre cerul gurii ajută şi la stimularea secreţiei de salivă, extrem de beenfică, la nivelul canalelor salivare de sub limbă. Aceasta trebuie înghiţită pe măsură ce se adună sub fundul gurii.
  • În final se verifică relaxarea feselor, alinierea intregii coloane vertebrale şi se relaxează abdomenul, zona campului elixirului inferior. Respiraţia este liberă, abdomenul este moale si necontractat.